26 Mai este mai mult despre Europa şi mai puţin despre România.
Din curiozitate, am ascultat ore bune în ultimele zile, discursurile liderilor politici de la noi – majoritatea figuri centrale, preşedinţi de partid sau candidaţi. Discursuri de pe la mitinguri, de la întâlniri interne cu membri de partid, sau dezbateri televizate.
Neavând aşteptări, nici dezamăgirea nu a fost mare, cu toate că, recunosc, am sperat că măcar cu o săptămână – două înainte de europarlamentare să existe câţiva candidaţi la alegeri (pe listele măcar a partidelor din top cinci) care să explice electoratului – poate să-l şi convingă, în câteva minute: cine sunt şi de ce cred că ar merita votul nostru şi ce îşi propun în următorii 5 ani dacă sunt aleşi şi, poate şi câteva idei despre cum văd ei (sau partidul lor) evoluţia Uniunii Europene şi rezolvarea problemelor cu care se confruntă în prezent – migraţie, şomaj, birocraţie, populism, poluare, relaţia cu Statele Unite, Rusia şi China. Pe scurt, fără a intra neapărat în profunzime şi potrivit, bineînţeles, evenimentului. Sau măcar în pliante, pe panourile electorale sau în filmele de promovare pe social media.
Din păcate pentru ei, pentru România şi Europa, în lipsa unui discurs pro-european, în mod normal – pe mine unul ca votant, m-ar fi pierdut. Şi vă spun şi de ce:
Pentru că, de ce aş merge la urne, duminică, pentru un partid care vede în Uniunea Europeană duşmanul, sursa răului, a decadenţei; pentru un partid care îşi propune să facă figuraţie şi să voteze disciplinat doar ce îi dictează familia politică europeană din care face parte; sau pentru un partid interesat doar de corupţia şi hoţia din România şi semnalarea europenilor în cazurile de derapaj politic intern sperând că salvarea noastră vine doar din exterior?
De ce aş merge la vot dacă, de exemplu: pentru Putere – alegerile europarlamentare sunt un test intern de verificare a susţinerii programului de guvernare sau a Guvernului şi majorităţii parlamentare iar pentru Opoziţie – un exerciţiu în a-şi testa curajul – a fi sau a nu fi alegeri anticipate / mai are şanse sau nu actualul Preşedinte la un nou mandat cu susţinerea noastră?
Dacă ele, partidele româneşti sunt în plin război intern, neschimbat de 30 de ani, de ce m-ar face pe mine acum, conştient fiind că sunt şi cetăţean european şi nu doar român, să votez o listă anostă de partid, cu personaje incapabile de un discurs european şi fără o agendă europeană?
Datoria lor, a celor înscrişi pe listele partidelor, ar fi fost să lase deoparte – în public, în pieţe sau la TV, pentru câteva zile războiul intern şi să discute, să explice votanţilor de ce vor fi plătiţi cu mii de euro pe lună (plus alte facilităţi) timp de 5 ani la Bruxelles. În ce fel vor reprezenta România, în ce fel vor reprezenta Parlamentul European.
O parte din vină pentru dezinteresul major pentru acest tip de alegeri este şi al nostru, al cetăţenilor. Cerem şi ne mulţumim cu prea puţin din partea lor, uităm de datoriile noastre civice şi preferăm de multe ori să stăm doar reci şi indiferenţi la ce se întâmplă în jurul nostru – în comunitate, în ţară.
Dar poate nu este cazul acum. Poate dimpotrivă, o participare masivă din partea noastră, îi va lumina. Poate că ar trebui să mergem la vot şi să le arătăm că suntem interesaţi de binele Uniunii. Probabil că eu, voi fi unul din mulţi alţii care vor pune stampila pentru Europa şi nu neapărat pentru un partid anume.
Pentru că 26 Mai este mai mult despre Europa şi mai puţin despre România şi războaiele interne.
